Standarde de siguranță în ingineria mecanică

Respectarea standardelor de siguranță în ingineria mecanică este un aspect crucial pentru producători, operatori și alte părți implicate, pentru a se garanta că utilajele și mediile lor de lucru respectă cerințele legale aplicabile și oferă cel mai înalt nivel de siguranță. Prin urmare, siguranța eficiența a utilajelor și a instalațiilor reprezintă un criteriu fundamental și sta la baza lucrului fără accidente la utilaje, instalații și echipamente. Cu toate acestea, evaluarea și testarea tuturor părților necesită de obicei mult efort. Prin urmare, standardele de siguranță aplicabile în general reprezintă o modalitate bună de a reglementa și a verifica ulterior siguranța componentelor și a produselor. În acest context, acest articol examinează siguranța utilajelor și unele standarde și linii directoare comune privind siguranța.

Siguranța utilajelor în ingineria mecanică

Siguranța utilajelor în ingineria mecanică se referă la proiectarea, construcția și operarea utilajelor cu scopul de a preveni accidentele și de a asigura siguranța persoanelor care lucrează cu sau în apropierea acestor utilaje. Aceasta include diverse aspecte, cum ar fi evitarea surselor de pericol, ergonomia elementelor operaționale, protecția împotriva riscurilor electrice, mecanice sau termice și implementarea măsurilor de siguranță, cum ar fi întrerupătoarele de oprire de urgență sau dispozitivele de protecție.

Siguranța funcțională a utilajelor se referă la conceptul conform căruia utilajele trebuie proiectate, construite și operate, astfel încât să îndeplinească în mod fiabil anumite funcții legate de siguranță, chiar dacă apar erori sau defecțiuni. Obiectivul siguranței funcționale este de a reduce la minimum riscul de accidente și de vătămări prin identificarea potențialelor surse de pericole și gestionarea corespunzătoare a acestora.

Cum poate fi crescută siguranța funcțională a utilajelor?

Pentru a asigura siguranța funcțională a utilajelor, sunt luate diverse măsuri, inclusiv identificarea funcțiilor de siguranță, analizarea riscurilor și a pericolelor, determinarea obiectivelor de siguranță, selectarea măsurilor de siguranță adecvate, precum și validarea și verificarea măsurilor de siguranță implementate.

O evaluare a riscurilor este un proces sistematic pentru identificarea, analizarea și evaluarea unor astfel de pericole potențiale asociate cu un utilaj. Obiectivul principal este de a înțelege riscurile și de a identifica măsurile adecvate de reducere a riscurilor pentru a asigura siguranța persoanelor, a mediului și a proprietății.

Efectuarea unei evaluări a riscurilor în conformitate cu Directiva privind echipamentele tehnice

Directiva 2006/42/CE privind echipamentele tehnice impune ca producătorii să efectueze o evaluare a riscurilor. Evaluarea riscurilor trebuie să acopere întregul ciclu de viață al echipamentului, inclusiv producția, transportul, instalarea, punerea în funcțiune, utilizarea, întreținerea și eliminarea. Rezultatele evaluării riscurilor trebuie documentate, inclusiv toate pericolele identificate, evaluările, acțiunile întreprinse și justificarea deciziilor privind siguranța.

Implementarea structurată a unei evaluări a riscurilor este reglementată în standardul internațional DIN EN ISO 12100:2011-03 cu titlul „Siguranța utilajelor - Principii generale de proiectare - Evaluarea riscurilor și reducerea riscurilor (ISO 12100:2010); versiunea germană EN ISO 12100:2010”. ISO 12100 este un așa-numit standard A și definește principiile și procedurile generale pentru implementarea evaluărilor de risc referitoare la utilaje.

Determinarea limitelor echipamentului

La acest pas, sunt determinate limitele de aplicare ale mașinii. Printre altele, trebuie să fie clar definit ce funcții execută utilajul și în ce condiții poate fi utilizată mașina în siguranță și conform utilizării preconizate. Aceasta include, de asemenea, limitele utilizatorului, adică specificația cui i se permite să utilizeze mașina și ce calificări sau experiență sunt necesare pentru a utiliza mașina în siguranță. În plus, trebuie definite limite spațiale, cum ar fi distanțele de siguranță și cerințele de spațiu, precum și limite de timp, cum ar fi durata de viață a echipamentului sau intervalele de întreținere a componentelor.

Identificarea tuturor pericolelor

Identificarea și analiza pericolelor sunt concepute pentru a identifica potențialele surse de pericol care ar putea fi asociate cu proiectarea, operarea sau întreținerea unui utilaj sau a unui sistem. Acestea includ pericole mecanice, electrice, termice, chimice și ergonomice, precum și pericole legate de condițiile de lucru.

Evaluarea riscurilor

Evaluarea riscurilor are scopul de a examina mai detaliat situațiile potențial periculoase identificate și de a evalua impactul acestora. Aspectele importante sunt probabilitatea apariției și evaluarea severității posibilelor daune. Aceasta implică examinarea probabilității ca un anumit pericol să apară efectiv sau ce tip de daune sau vătămări pot fi cauzate în cazul în care apare un pericol.

Analiza riscurilor

Riscurile identificate sunt clasificate pe baza probabilității de apariție și a gravității posibilelor daune. Acest lucru se poate face, de exemplu, utilizând un grafic de risc. Graficul de risc pentru siguranța utilajelor este o reprezentare grafică utilizată pentru a vizualiza potențialele pericole și a identifica măsurile de reducere a riscurilor.

Exemplu de ilustrație - Grafic de risc pentru evaluarea riscurilor

S = Severitatea vătămării: S1 = vătămare minoră, S2 = vătămare gravă

F = Frecvența și durata expunerii la pericol: F1 = rară sau de scurtă durată, F2 = frecventă

P = Posibilități de evitat sau de limitat riscul: P1 = posibil, P2 = aproape imposibil

a = risc scăzut, e = risc ridicat

Diminuarea riscurilor

Pe baza rezultatelor evaluării riscurilor, sunt identificate măsuri de protecție adecvate care pot contribui la prevenirea, atenuarea sau controlarea potențialelor pericole.

Acțiuni de atenuare a riscului

Reducerea riscurilor acoperă trei pași:

• Crearea unui design sigur, de ex., prin selectarea unor principii și componente de design adecvate.
• Măsurile tehnice și suplimentare de siguranță sunt, de exemplu, instalarea dispozitivelor de siguranță, cum ar fi lămpile de semnalizare sau senzorii de fascicul.
• Informațiile utilizatorului despre riscurile reziduale care există încă în echipament, în ciuda măsurilor luate în ceilalți doi pași, de exemplu, prin avertismentele de pe echipament sau informațiile de siguranță din manualul de utilizare.

Trebuie consultate standarde suplimentare cu privire la măsurile tehnice de protecție. Standardul armonizat DIN EN 60204-1 pentru echipamentele electrice ale utilajelor specifică cerințele pentru selectarea și utilizarea măsurilor de protecție electrică pentru a minimiza riscul de electrocutare, scurtcircuite și alte pericole electrice. Aceasta include măsuri precum împământarea de protecție, izolația de protecție, oprirea circuitelor și întrerupătoarele de circuit cu defect de împământare. În plus, DIN EN 60204-1 include cerințe pentru controlul electric al utilajelor, inclusiv întrerupătoare de oprire de urgență, comenzi de siguranță și alte funcții legate de siguranță.

Standardele EN ISO 13849-1 și 13849-2, pe de altă parte, se referă la descrierea și implementarea funcțiilor legate de siguranță. Funcțiile de siguranță, cum ar fi oprirea de urgență, monitorizarea ușii de protecție și funcțiile de oprire de siguranță pot fi furnizate de controlerele de siguranță. Cerințele pentru astfel de controale de siguranță sunt reglementate în EN ISO 13849-1. ISO 13849-2 stabilește cerințele pentru validarea sistemelor de control al siguranței pentru a se asigura că acestea sunt proiectate, implementate și operate corespunzător. Aceasta include testarea, analiza și documentarea pentru a se asigura că controalele de siguranță îndeplinesc cerințele de performanță preconizate.

Evaluarea riscurilor în urma atenuării

Acest pas implică reevaluarea riscurilor după implementarea măsurilor de reducere a riscurilor. Se verifică dacă măsurile luate au fost eficiente și au redus efectiv riscul la un nivel acceptabil. În cadrul acestei evaluări se pot aplica aceleași criterii utilizate în evaluarea inițială a riscurilor, inclusiv probabilitatea și severitatea potențialelor daune.

Toate etapele procesului de management al riscului trebuie documentate cu atenție. Acestea includ rezultatele evaluării inițiale a riscurilor, pericolele și riscurile identificate, evaluarea și selectarea măsurilor de reducere a riscurilor, precum și toate măsurile care au fost implementate efectiv.

Importanța marcajului CE în cadrul siguranței echipamentului

Marcajul CE de pe utilaje este un simbol care indică faptul că utilajele respectă Directivele și Standardele Europene aplicabile privind sănătatea, siguranța și protecția mediului. Marcajul CE indică faptul că producătorul sau reprezentantul său autorizat declară că produsul îndeplinește cerințele aplicabile specificate în Directivele UE corespunzătoare. Pentru utilaje și alte produse tehnice, cele mai importante linii directoare sunt Directiva privind utilajele (2006/42/CE), Directiva privind tensiunea joasă (2014/35/UE) și Directiva EMC (2014/30/UE).

Directiva privind utilajele (2006/42/CE) este o Directivă europeană care definește cerințele pentru utilaje și componente relevante pentru siguranță care sunt introduse pe piața europeană. Acesta stabilește cerințele de bază privind siguranța și sănătatea pe care producătorii trebuie să le îndeplinească pentru a se asigura că utilajele pot fi utilizate în siguranță și conform destinației. Directiva acoperă diverse aspecte, cum ar fi proiectarea, fabricarea, operarea și întreținerea utilajelor, precum și evaluarea riscurilor și marcajul CE.

Directiva privind joasa tensiune (2014/35/UE) reglementează cerințele de siguranța pentru echipamentele electrice ale utilajelor și ale altor produse care funcționează la o tensiune de 50 pana la 1000 V curent alternativ sau la curent continuu de 75 până la 1500 V. Aceasta garantează faptul că echipamentele electrice sunt proiectate și fabricate în siguranță pentru a minimiza riscul de electrocutare, de scurtcircuitare și alte pericole electrice. Directiva se referă la proiectarea, fabricarea și marcajul CE ale produselor electrice.

Directiva CEM (2014/30/UE) specifică cerințele pentru compatibilitatea electromagnetică a echipamentelor electrice și electronice. Acesta garantează faptul că echipamentul este proiectat și fabricat, astfel încât să poată preveni sau tolera interferențele electromagnetice, astfel încât să nu cauzeze interferențe cu alte echipamente. Directiva acoperă diverse aspecte, cum ar fi emisiile electromagnetice, imunitatea la interferențe și marcajul CE al echipamentului.

Este important de reținut că marcajul CE de pe un echipament nu trebuie considerat drept marcaj sau certificat de calitate, ci doar indică faptul că echipamentul respectă cerințele aplicabile. Conformitatea cu marcajul CE este verificată printr-o serie de proceduri și evaluări care trebuie efectuate de producători înainte ca echipamentul să poată fi pus pe piață.